De ce dezvoltare personală? Sau de ce nu… Partea 2

Și totuși, de ce ALEGEM SĂ NU o facem?

• La ce rezultate te aștepți?
• Când crezi că ar fi bine să începi?
• Cum ai decis să abordezi ?
• Care sunt cele mai mari dubii sau ezitări pe care le ai? Ce faci cu ele

Poate pentru că nu știm de unde să începem și cât durează. Poate avem prea multe nevoi de acoperit și prea multe alegeri de făcut și asta ne înspăimântă și ne duce spre non-acțiune.

Pentru că nu știm cum să cuantificăm beneficiile. Atunci când facem școala de șoferi, suntem dispuși să trecem prin disconfortul provocat de procesul de învățare pentru că la final avem un beneficiu clar – carnetul de șoferi și competența de a conduce o mașină pentru a ne deplasa din punctul A în punctul B.

Poate pentru că asociem „mai am de învățat” cu „nu sunt suficient de bun”. Asta a fost asocierea cu care am fost „crescuți” și „programați”, deși am putea să o asociem la fel de bine cu „sunt capabil să pot mai mult, vreau mai mult și merit mai mult”.

Pentru că asociem conceptul de „suficiență” cu a te „mulțumi cu puțin”, deși simți și vezi că ești nemulțumit(ă), te amăgești pe tine și cei din jur că nu ai nevoie de mai mult, sau că nu meriți mai mult.

• CUM să o facem atunci când alegem să o facem conștient?                    Primul pas este să conștientizăm că deja am făcut o alegere. Alegerea să ne cedăm această libertate. Alegerea către non-acțiune. Alegerea de non-conștiență. Alegerea să ne neglijăm nevoile și să acceptăm să trăim, să relaționăm, să comunicăm la un nivel sub potențialul nostru.

Dacă nu ud o floare, aceea se va usca. Inevitabil. Alegerea să ne lăsăm „luați cu asalt” și „formați” de oamenii și mediul din jur, de muzică, natură, filme, cărți, social media… Ceea ce în Orient se chemă „karma” nu este altceva decât un principiu din natură, acela de „cauză-efect”. Orice acțiune (chiar non-acțiunea) are un efect.

Al doilea pas, este să conștientizăm și să căutăm suport în procesul nostru de învățare-dezvoltare. Cum am învățat orice am învățat până acum? Cât am fost de susținuți și în ce manieră? Chiar și când am ales o abordare autodidactă, ce ne-a ajutat? Poate o structurare a conținutul de către un autor, sau am urmărit o programă, sau ne-am înscris la un curs, sau am avut un mentor – poate coleg, prieten, manager, un membru al familiei care ne-a oferit susținere și resurse: timp, efort, energie sau poate bani. 

Apoi prioritizăm. De unde și cu ce începem. Care sunt nevoile și alegerile pe care le poți face la început cu un consum minim de efort, timp, energie și bani dar care încep să aducă rezultate și să te stimuleze să continui?

Prin responsabilizare și implicare. Începând cu responsabilitatea asupra propriei vieți, până la modul cum îmi organizez orarul zilnic, cum comunic sau mă comport cu cei de lângă mine, fie că-i consider cei dragi sau mai puțin dragi.

Cu un sentiment de „suficiență”: cu iubire de sine, cu acceptare, cu compasiune, cu satisfacție că facem cât mai bine, ceea ce am ales să facem, că merităm să dedicăm resursele noastre cele mai de preț (timp, efort, energie, bani) proiectului nostru de a fi bine noi-cu-noi, de a ne trăi fiecare clipă la potențialul nostru maxim. Și poate ceea ce facem azi și catalogăm mai devreme sau mai târziu ca „o pierdere de timp”, devine o „investiție” în „banca” voastră de fericire și împlinire.

• Care este senzația care te încearcă privind spre viitor?

• Ce alegi să păstrezi și să crești?

• Ce ți-ar plăcea să reduci sau elimini?

• Ce se întâmplă dacă alegi să nu faci nimic?

Putem alege să cedăm această responsabilitate pe un termen mai scurt sau mai lung, și să facem alegeri mai mult sau mai puțin conștient. Însă, în mod cert, cât timp trăim, vom simți efectele acestor alegeri.

Ce nu putem alege, chiar printr-un efort de maximă conștiență, este cum să cedăm durerea, nefericirea, sentimentele de neacceptare, de neputință și nerealizare care ne vor însoți până în ultima clipă, dacă până atunci am ales să fim mai puțin conștienți sau responsabili.